Mrs. Nobody

  Cine sunt eu? Eu sunt un nimeni, dar o să fiu cineva. Eu sunt fiica fiicei bunicii mele. Eu am fost o fericire. Acum sunt o povară. Eu am fost fericită, am fost un copil. Acum? Acum sunt…eu. 

  Eu sunt un nonsens. Eu sunt o visătoare. Eu sunt vântul care adie. Eu sunt iarba care îți mângâie simțurile. Eu sunt pământul care mereu stă. Eu sunt oceanul. Eu sunt apa care vine și pleacă. Eu sunt în antiteză.

  Eu sunt confuză. Eu sunt hotărâtă. Eu sunt mică. Eu gândesc mare. Eu sunt în antiteză

  Cine sunt eu?! Care ”eu” sunt? Ce-i real și ce-mi imaginez? 

  Cine-mi joacă feste? Soarta sau propria mea minte?

  Cine sunt eu? Prieten sau dușman? Nu-mi dau seama cine sunt. O privire fugară în oglindă și totul e normal. Dar o examinare lungă mă sperie. Nu mă înfioară cum arăt. Nu-mi pasă dacă sunt urâtă sau frumoasă. Dar când te uiți la mișcările tale, la orice părticică din tine… iar atunci când privești direct prin tine… ciudat, nu? 

  Doamna profesoară de religie ne-a spus că oglinda este un demon. Ia privește mai bine… cine e demonul?

  Deci, cine sunt? Cum poți să întrebi pe cineva asta când el nici măcar nu știe dacă există?